Castelul lui Naraku

Pe obrajii lui Kanna au aparut lacrimi de bucurie.

Kikyo ii sterse lacrimile si spuse:
-Hai sa mergem acasa...

-Da, Kikyo.

Kagome zambi super fericit
- Ce frumos!!!!!

Kikyo incepu sa rada...

Kanna a inceput sa rada la randul ei privind oglinda ce-i trezea multe amintiri.

-Aici nu mai e de mine asa ca plec, zise acesta indreptandu-se spre un hol ce ducea afara din castel si dispare in intuneric.

- tipic lui... Spuse Kagome oftand

-Hei potaiio hai sa ne distram

-Ce mai facetz?

- naraku.... era imposibil sa nu apari

Sesshoumaru auzi-se ceea ce ii zise Naraku si se intoarse inapoi:
-Catre cine zici tu potaie?

Kikyo o lua pe Kanna.
-Ai grija....

-Nu mi-e frica!

-Inca ai puterile ce le aveai inainte, nu? intreba Kikyo uitandu-se catre Kanna.

-Da...de ce?

- pai... se gandea ca din cauza ca nu mai esti sub controlul lui Naraku nu mai ai puterile, nui asa?

-Puterile le mai am dar asta costa....Cand am baut licoarea mi-am dat 5 ani din viata pentru a avea aceleasi puteri. Nici o problema...

- Aha..... imi pare rau. Spuse Kagome uitanduse in pamant

-Nu are de ce s-ati para rau...viata mea sa va scurta treptat..

- Ce vrei sa zici... esti destul de tanara

-E cumva datorita puterilor tale? intreba Kikyo uitandu-se la Kanna

-E o poveste lunga...dar de fiecare data cand imi folosesc in excess puterile mi se ia jumatate de an in viata...

-Atunci, incearca sa nu iti mai folosesti in exces puterile, da? spuse Kikyo.

-De acord cu kikyo